Schizofrenia este considerata un sindrom, ceea ce inseamnă ca poate cuprinde alte tulburări asociate ce au simptome similare, dar cauze diferite. Fiecare persoana cu schizofrenie are simptome usor diferite, iar primele semne sunt greu detectabile: schimbari subtile de personalitate, iritabilitate sau aparitia graduală a unor ganduri neobisnuite.
Ce este shizofrenia? Ce simptome o evidentiaza?
Schizofrenia este o tulburare mentala psihica cronica, care se manifesta prin halucinatii, iluzii, ganduri si comportament extrem de dezordonat, care afecteaza activitatea zilnica si viata sociala a individului. Se modifică modul în care o persoana percepe realitatea.
Cauzele si factorii de risc ai schizofreniei?
Incidența schizofreniei și a afecțiunilor conexe este mai mare pentru copiii care cresc într-un mediu urban și pentru unele grupuri etnice minoritare.
Genetic și fiziologic. Există o contribuție puternică pentru factorii genetici în determinarea riscului pentru schizofrenie, deși majoritatea indivizilor care au fost diagnosticați cu schizofrenie nu are antecedente familiale de psihoză.
Alti factori de risc identificati până în prezent sunt, de asemenea, asociate cu alte
tulburări mentale, inclusiv tulburare bipolară, depresie și tulburare din spectrul autismului.
Complicațiile de sarcină și naștere cu hipoxie și vârsta paternă mai mare sunt asociate
cu un risc mai mare de schizofrenie pentru fătul în curs de dezvoltare. În plus, alte prenatale și adversități perinatale, incluzând stresul, infecția, malnutriția, diabetul matern și alte afecțiuni medicale, au fost legate de schizofrenie. Cu toate acestea, marea majoritate a urmașilor cu acești factori de risc nu dezvoltă schizofrenie.
Primele semne ale schizofreniei?
Schizofrenia se manifestă diferit la fiecare persoana. Persoanele care sufera de schizofrenie, se pot confrunta cu urmatoarele simptome:
- schimbări de personalitate, refuzul si retragerea treptată din activitatile zilnice si din viata sociala.
- sentimentul de a fi urmărit
- lipsa de reacţie în fata unor situaţii
- teama sau furia fără un motiv anume manifestată asupra celor apropiati
- un mod diferit de a se exprima
- preocuparea intensă faţă de religie
- probleme de exprimare, concentrare, atentie
Factorii care determină evoluția schizofreniei sunt: severitatea simptomelor și incidența recăderilor.
Depinde si de administrarea adecvată a medicamentelor de către pacient, după cum este prescrisă de psihiatru si poate fi grupata în trei tipuri: usoara, moderata si severa.
Cum se diagnosticheaza?
Doar in urma unui consult de specialitate si a unor teste de personalitate, medicul psihiatru poate pune un astfel de diagnostic.
Se disting cinci subtipuri ale schizofreniei: paranoidă, dezorganizată (hebefrenie), catatonă, nediferențiată și reziduală.
În schizofrenia paranoida sunt prezente una sau mai multe simptome din categoria idei delirante sau halucinații auditive.
În schizofrenia dezorganizată sunt evidente în schimb tulburările de limbaj, care devine sărăcit și dezorganizat, tulburări de comportament ca retragerea și izolarea socială, emoții sărace, neadecvate la situație.
In schizofrenia catatonica dominante sunt simptomele din categoria motricității, lipsa de mișcare (catalepsie sau stupor) fie mișcare exagerată, nejustificată de vreun scop, un fel de neliniște a corpului.
In schizofrenia nediferentiata apar simptome psihotice care afectează capacitatea socială și profesională. Apar simptome ca halucinații, idei delirante, limbaj dezorganizat, catatonie sau sărăcirea emoțională, lipsa de voință.
In schizofrenia reziduala sunt prezente simptome ca lipsa de inițiativă, deficiențe în interacțiunea și comunicarea cu ceilalți, lipsă de îngrijire și igienă iar funcționarea în societate este precara.
La ce varsta poate debuta?
La barbati, simptomele schizofreniei incep, de obicei, la 20 de ani, iar la femei, simptomele incep de obicei aproape de varsta de 30 ani. Este neobisnuit ca boala sa fie prezenta la copiii. De asemenea, este rara pentru cei mai in varsta de 45 de ani.
Cum se trateaza?
Schizofrenia necesita tratament pe toata durata vietii, chiar si atunci cand simptomele au incetinit. Tratamentul se bazeaza pe medicamente si terapie psihosociala. In unele cazuri, poate fi nevoie de spitalizare. Un psihiatru cu experienta in tratarea schizofreniei este cel care stabileste tratamentul. Echipa de tratament poate include si un psiholog, un asistent social si un psihiatru.
